Connect with us

Magazinul De Acasa

GRADINA

De ce să căutăm perfecţiune în imperfecţiune

De ce să căutăm perfecţiune în imperfecţiune

Sticlele curate şi fierbinţi sunt pregătite cu migală şi atenţie. Iau o mână plină de fragi proaspăt culeşi şi dau cu ei in vasul in care fierbe siropul de muguri de brad. Ce poate fi mai bun, imi zic in minte, două roade ale padurii unindu-şi aromele?

Nu strecor siropul, chiar daca in timp ce il torn fierbinte in sticle, vad cate o codita de frag, sau poate o minuscula gaza, ce statuse ascunsa in fructele acelea mici si migalos de adunat.



Asa mi se pare perfect. Culoare, arome, pulpa de fruct si un pic de imperfectiune. Asta face diferenta intre produsele de serie, in care se folosec esenţe in loc de suc natural, colorant artificial in loc de culoarea pătimaşa din fructele brute.

Obişnuita perfecţiune ascunde multe capcane, de aceea, am început de ceva vreme să o caut in imperfecţiune. Grădinarii bio o au ca si regulă de aur. Cultivăm legume de diferite mărimi, nu vrem sa fie toate rosiile, cartofii, morcovii la fel, folosind ierbicide, pesticide, fungicide si alte “..ucide”, pe post de ajutor de nadejde. Nu vrem sa avem un pământ cat mai curat de buruieni dar fără viaţă, îndopându-l in fiecare an cu superfosfat, super azotat sau alte super otăvuri ce le gasim prin toate magazinele de profil. Nu vrem sa stropim tomatele pentru a pretinde că se coc mai repede, culegând un rod ce te înfioara cand il tai pe jumătate. Perfecţiunea poate sta in textură, iar in acest caz, acesta este creată de ferminatea uşor dată deoparte de moliciune pulpei ce lase zeamă, zeama aceea dulce – acrişoară ce iţi aminteşte motivul pentru care te-ai apucat de grădinărit. Această calitate nu o gaseşti la roşiile perfecte din supermarketuri, niciodată.

Zilnic primesc intrebări pe blog, mail sau alte căi, oameni ce cauta remediile exacte, perfecte, eficiente 100%, dar bio, împotriva dăunătorilor. Acestea nu cred că există. Grădinăritul bio

înseamnă o armonie perfectă intre om si natură, armonie ce se câstiga prin muncă, logică, dar mai presus de toate, cu o mare doză de toleranţă.



Nu trebuie sa disperăm când o cârtiţă ne-a ridicat un muşuroi, poate că, daca acesta nu ar exista, plantele ar fi mancate pe jumătate de coropişnite, când apar câţiva pureci pe fasole sau varză, sau când buruienile au invadat aleea. Am învaţat că plantele trebuiesc întărite, si ca remediile sunt la îndemâna noastră, fără a trece strada.

Un trandafir perfect, fără afide datorită pesticidelor, nu poate fi folosit la prepararea unui ulei sau unui oţet aromatic. Clar. Atunci  aleg sa nu il chimicalizez, ci să îl tratez cu un jet puternic de apă si apoi sa îi culeg petalele pentru a prepara bijuterii aromatice.

Cand m-am apucat de preşurile ţesute manual, din haine de bumbac reciclate, am avut o clipă îndoiala ca sunt prea multe noduri, sau că anumite colţuri de la fâşiile tăiate sunt prea pronunţate. Asta până mi-am dat seama că tocmai acest aspect imperfect da unicitate muncii mele migăloasă şi că acest lucru face diferenţa intre cele ţesute cu mâna si cele făcute la normă de fabrică.

Imperfecţiune ne scapă de rutină, ne pune sufletul la bătaie, ne face sa fim mai buni şi mai îngăduitori, ne diferenţiază unii de alţii, şi pe toţi de nişte utilaje mecanice,  ne face sa tindem mereu spre mai bine, căutându-ne  perfecţiunea personală.

Grădinăriţi cu dragoste!

 

 

 

Continue Reading
Advertisement
11 Comments

11 Comments

  1. ieseanca

    June 17, 2015 at 4:36 am

    frumos. adevarat.

    • Vasi Dubreu

      June 17, 2015 at 5:39 am

      Ne bucuram ca esti de acord cu noi!

  2. calinakimu

    July 14, 2015 at 2:41 pm

    Am căutat un leac împotriva purecilor si am dat de voi…Ma bucur să mă regăsesc în aspiraţile si…transpiraţile voastre de pe ogorul NORMALITAŢII. Trăiesc, muncesc, gândesc si mă hrănesc BIO…intr-o zonă bio…în care astfel este valorificată superior… sărăcia.
    Voi reveni cu bucurie pe blogul vostru .

    • Vasi Dubreu

      July 15, 2015 at 8:45 am

      Ne bucuram atunci cand avem vizitatori noi, in special cei ce traiesc, muncesc si gandesc BIO. Abia astept sa ne spui din experientele tale, pentru ca am vazut ca iti place sa scrii si, dupa umila mea parere, “jucam in aceleasi filme” legate de relatii, cuplu si intelegerea in cuplu.
      In concluzie, te asteptam cu drag!

      • calinakimu

        July 23, 2015 at 1:03 pm

        Cum iubesc oamenii, chiar daca acestia nu ma iubesc, voi reveni la voi cu placere. Initial blogul meu a fost conceput sa atraga oamenii aflati in stare de inconstienta in spre TARA, o tara pe Pamant si in Cer…a sufletului si a trupului. Am constatat cu surprindere ca suferinta oamenilor este mult mai profunda, pe masura …inconstientei. Asa incat am inceput sa aduc in discutie modalitati de “trezire”…la REALITATE.

        • Vasi Dubreu

          July 23, 2015 at 2:33 pm

          Am observat ca anumiti oameni se complac intr-o suferita care ar putea inceta, dar, in cazul in care acest lucru s-ar intampla, ar simti ca nu se mai regasesc in notiunea aceea generala “viata este grea” si cu cat incerci sa ii convingi ca nu este chiar asa, cu atat mai multe si false argumente aduc.
          Cu natura se lucreaza mult mai usor :)))

          • calinakimu

            July 26, 2015 at 12:25 pm

            Eu consider ca NATURA incepe din noi insine…Cine si ce poate fi mai aproape de propria noastra natura? Plecand din noi insine vom cunoaste intregul…adica ne intoarcem la noi insine…dar nu SINGURI, cu tot INTREGUL.
            Cat despre intretinerea, cultivarea, recoltarea pamantului…cresterea animaleleor, a albinelor, a VIETII, nu inseamna decat o relationare in deplina constientizare. Acestea nu pot fi savarsite cu “adevarat” in afara respectului, a responsabilitatii, adica a iubirii.
            Ma gandesc sa dezvolt aceasta experienta a relationarii cultivatorului cu regnurile pe care le cultiva…cum acestea “raspund” empatic iubirii…

          • Vasi Dubreu

            July 27, 2015 at 8:59 am

            Daca omul ar avea timp, sau daca are timp, sa aiba si vointa de a fi atent, macar in treacat, la gesturile regnului, oricare ar fi el, ar invata atatea secrete, incat si-ar da seama de acel INTREG. Eu ma declar infranta de timp, dar am speranta ca, odata…cand voi ajunge la pensie, am sa traiesc si acesta experienta, dar la un nivel mult mai profund decat cel de acum. Astept clipa aceea cu bratele deschise!

          • calinakimu

            July 28, 2015 at 12:04 pm

            N-o astepta…INTIMPIN-O. Viata nu incepe de “maine”, ea nu “asteapta”…ea ESTE acum si aici. Acest adevar este un truism pe ca refuzam sa-l acceptam. Eu am parasit totul si m-am refugiat in “munti” cu primul prilej…si acesta a fost…ieri

          • Vasi Dubreu

            July 28, 2015 at 12:54 pm

            Eu zic ca am intampinat-o de acum 25 de ani, cand am renuntat la oras si am venit la munte :)) Eu astept timpul acela muuult care sa imi dea posibilitatea sa “ma satur” de natura, nu sa imi dedic numai cateva ore pe zi, iar despre viata…consider ca este exact asa cum mi-am dorit-o, in cele mai mici detalii, si ieri, si azi si, eu zic, si maine. Poate ca secretul consta in stiinta de a cere de la viata ceea ce vrei, si in modul in care o faci, restul..are grija Universul 🙂

  3. calinakimu

    August 1, 2015 at 10:21 am

    Stii ce este interesant, extraordinar… ?! Daca nu “ceri”…tot ti se da…De fapt AVEM mai mult decat putem duce, dar noi “vrem” dupa anumite criterii, conditionari, “modele” contrafacute de educatie, societate…
    Faptul ca am iesit din sistem ma face sa-mi port singur de grija, de familie…Asa incat alimentatia o asigur din munca gradinii si a ogorului, a livezii si a stupilor. Nu ma plang…dar nu este simplu, o fac insa cu bucurie. Este un miracol…vesnic nou, plin de aventura si mister. Nu incetez sa ma minunez…
    Cu fiecare prilej in care relationez cu orasenii ii sfatuiesc sa paraseasca orasul si sa se refugieze la tara…ZADARNIC…Se pare ca fiind prinsi in sistem…nu mai vad padurea de copaci…?! Am constatat mai mult decat atat…Exista multa confuzie substantiala…Asa incat am inceput sa pun in discutie probleme existentiale, intelesul DIRECTIEI in care mergem…

Leave a Reply

Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in GRADINA

To Top