Nu ți-a venit vreodată să iți spui  “Ce pana mea, măi frate!”

Chiar daca doar o sora ai, iar fulgi nu ți-au crescut pe spate :))

Nu ți-a venit să strigi în gând, să dai haios din coate

Când nu mai poti  sa mai suporți, grădina cu de toate?

Că te gandesti și tu măcar odată, că totul este compromis,

Și filmul de la ora opt si meciul, politicul cel indecis,

Ce să mai zic de statu-n fund la soare, pe plaje’aglomerate

Să rozi la hăi porumbi tratați, prin valuri disperate.

Când te gandești c-au inceput s-apară, așa pe nesimțite

Cu poala, roșii in gradină, de soare pârguite,

Iți dai cu palma peste frunte și poate chiar incepi istericale

Zicand Adio roșii de tarabe, scaldate-n chimicale.

Adio castraveți tratați, adio varză îndesată

De-ți sare toporul din mană, cand trebuie sa fii tocată.

Cum să ma pot obișnui cu’ardeii inegali și gust de acadea

Ce-ți dau aroma în salată, de iară zici “în pana mea!”

gradina mea

Și tot cu palmele bătătorite, treziti la cinci sau șase

Uiți de mirajul ojelor, și-a unghiilor false,

Dar roua’ți mângâie călcâiul si merele iți pică-n cap,

Din pomii încărcați măi frate, de te trezești cu-n handicap.

Și ce te faci cănd pe’nserate, te plimbi prin straturile pline

Și te întorci și de urzici pișcată și înțăpată de albine,

Dar șortul plin ți-atârnă greu, cu dovlecei și cu fasole teci,

De mintea-ți zburdă cam zaludă, la ce rețete să încerci.

 

Și unde pui, că-ți vine așa, nu știu să-ți spui de unde,

Când iară zici “în pana mea”, și-așa o ții pân’te pătrunde,

Acel mister care te cheamă și care-ți răscolește firea,

Că’ntre grădina ta si tine s-a declanșat iubirea.