Connect with us

Magazinul De Acasa

GRADINA

Povestea din gradina

Citind o carte de eseuri scrisa de cativa copii si adolescenti cu sufletele in poveste, eseuri atat de frumoase si sincere, cum eu nu stiu daca as putea scrie vreodata, poate din cauza pierderii inocentei acelei varste, poate din cauza ca anii sterg anumite imagini asupra vietii, imi fac drum incolo si incoa, cu pasii mici si adesea speriati, spre locul din povestea vietii mele, gradina.

Este ora cand totul pare perfect armonizat cu lumina, clipa, caldura si vantul. Povestea isi arunca litere in stanga si in dreapta, litere ce isi gasesc rostul in cuvinte, in onomatopee si in atribute pe care imi doresc sa le adun in propozitii, in fraze si apoi in texte lungi. Ma misca blandetea din culoarea petalelor si ma vad o zana imbracata intr-o rochie facuta din aceste bijuterii catifelate, cusute rand cu rand, culoare si culoare. Aproape ca nu iti vine a crede ca din ele isi vor face aparitia teci mai fine sau mai groase, cu gusturi diferite, dar toate proaspete si delicate.



Cu creionul ascutit cu grija, incerc sa refac unduirea unei rosii, sunt atat de feminine, cum cu greu ar putea fi depasite de alte legume. Credeam ca Aurora este cea mai senzuala rosie, dar cu fiecare nou rod ce apare, imi schimb scala imaginara a frumusetii tomatelor. Povestea lor este un pic diferita, incepe cu a fost odata o rosie si nu se termina, mereu continuam cu doua, noua, patruzeci si noua…

Le analizam de la primul boboc de floare, ne speriem cand acesta pica si nu este polenizat, crezand ca totul s-a sfarsit, ne intrecem in lungime si in latime, ne strecuram printre ele, cu o oarecare smerenie sa nu deranjam frunzele, si le iubim. Le iubim ca pe niste copii ai gradinii despre care s-a dus vestea ca sunt cei mai sensibili. Poate ca este numai o barfa rautacioasa, dar ele sunt puternice si gata sa ne uimeasca in fiecare an.

Personajele din povestea mea sunt o imbinare uneori perfecta, alteori imperfecta de buruieni si buruiene, de plante bune si cele incomode, de frunze lungi si subtiri cu cele rotunde si grase, de foi care se lipesc de pantalonii tai si cele care te zgarie pe brate.

Sorb din priviri orice bun prieten ramas peste iarna in gradina si rasarit acum prin locuri sau carari. Parca mi-s mai dragi decat cele puse de mine si daca stau sa le studiez bine, se nasc cu asa o putere si o dorinta de viata, ca ar fi un pacat imens sa le scot, chiar daca nu sunt mereu la locul potrivit.



Ce-ar fi o poveste fara parfum de cimbru, de trandafir, fenicul sau busuioc? Ar fi un tinut fara tremur, fara ochi inchisi si fara atingeri suave, ar fi ca un bebelus fara miros de lapte.

 

In povestea mea, pamantul este acoperit cu resturi de hrana ramasa din iarna vitelor sau iarba uscata ori buruiana crescuta fara vreun rost anume. Un strat si apoi altul, pana cand simti pamantul umed si cald sub el.
Eroii asteapta cuminti caldura soarelui, apoi racoarea serii, asteapta cuminti si tacuti legatura de canepa ce ii sprijina de strajerul ce ori este nou, ori are vechime de ceva ani, ne asteapta pe noi, sa ii mangaiem si sa ii ingrijim.

 

 

 

Povestea mea nu a inceput acum si nu se sfarseste curand, trec zile si anotimpuri, ploi si vanturi abia tinute in rost, povestea mea asteapta continuarea, iar literele tot isi joaca hora lor asteptand un titlu nou, o coala alba sau o stare noua.

Gradinariti cu dragoste!

Continue Reading
Advertisement
32 Comments

32 Comments

  1. Maria Nice

    June 10, 2014 at 9:02 pm

    Povestea ta…sau povestea lui "a fi"! Tu esti, gradina este, toata viata din ea este, impletiri de fiintare, mangaieri si surasuri, dragoste si iar dragoste…Asa e, Vasi draga, la tine este Viata!

    • vasidubreu

      June 11, 2014 at 10:13 am

      Foarte frumos spus, Maria! Gradina are o poveste, omul are un roman si este asa linistitor sa incepi sa scrii franturi din fiecare, cateodata :))
      Te imbratisez!

  2. Angelikue

    June 11, 2014 at 8:51 am

    Draga mea Vasi, povestile tale sunt umbrela sufletului intr-o zi de vara, oferind umbra necesara unei clipe de ragaz 🙂

    • vasidubreu

      June 11, 2014 at 10:19 am

      Oau! Ce frumos ai nuantat! Dupa o plimbare, ca si tine dealtfel.., pe plaiuri cu flori si copaci razleti, in cautare de plante medicinale, iti vine asa o inspiratie de scris, iar carte pe care o amintesc mai sus, este ceva asa de inocent, ca si titlul " Cauta-ma, locuiesc in poveste!" incat toti ar trebui sa o citeasca, pentru a afla gandurile tinute ascunse ale copiilor nostri.
      Pupici!

  3. Brindusa

    June 11, 2014 at 9:20 am

    Frumos…

  4. Dani P.

    June 11, 2014 at 9:57 am

    Vad mult verde si rosioare plisate 🙂 Tare frumoasa e gradina ta, Vasi. Ganduri bune, pentru plante, flori si oameni dragi !

    • vasidubreu

      June 11, 2014 at 10:22 am

      Rosioarele sunt de la tine draga mea Dani, Pisanello, ca dealtfel si trandafirul de mai sus, care ne-a scos din minti cu frumusetea lui.
      Deci, strig in gura mare ca faci parte din poveste!
      Pupici!

    • Dani P.

      June 12, 2014 at 10:56 am

      Trandafirul e Alchemist. Mi se parea mie ceva cunoscut in poza asta, dar pana nu mi-ai scris pe blog ca ti-a inflorit ceva din butasii adusi, nu mi-a picat fisa 🙂 Sa-ti infloreasca ca-n poveste ! Si pofta mare la rosii, ca in vreo zece zile le vad in castronul de salata 🙂
      Te sarut, Vasi !

    • vasidubreu

      June 12, 2014 at 11:52 am

      Ce bine ca stiu cum se numeste!!!
      Multumesc si pupici!

  5. RELI T

    June 11, 2014 at 10:02 am

    Gradina cred ca stie dragostea si grija ta si te rasplateste, frumoasa gradina, frumoasa scriere, sensibila si frumoasa "gradinareasa". Vreme buna si roade cat mai multe!

    • vasidubreu

      June 11, 2014 at 10:25 am

      Reli, aseara a dat o piatra, cum nu am vazut de cand stau la tara, insa, desi a fost mare, nu a fost deasa si gradina mea nu a avut de suferit, inafara de cateva frunze rupte, deci cum am zis mai sus, povestea continua…
      Multumesc pentru cuvintele frumoase!
      Pupici!

    • RELI T

      June 11, 2014 at 11:25 am

      Bine ca ai scapat ca pagube minime, am vazut si eu la televizor gradini distruse si ma gandeam la oamenii care au muncit si au sperat…. De piatra mi-e cel mai frica acum cand am pus rosiile afara, nu stiu daca plasa de umbrire ar fi suficienta pentru protectie.

    • vasidubreu

      June 12, 2014 at 5:10 am

      Reli, cred ca plasa este o protectie si pentru piatra, in cazul in care apare :((
      Eu nu am, anul acesta am pus sistemul de picurare si sunt foarte incantata :))

  6. Lucia

    June 11, 2014 at 4:56 pm

    Frumos ai scris….de te unge la suflet…..!Trandafirii ,sunt de dulceata, cred !..de rosii ce sa zic..vor fi mereu vedetele preferate si ale mele !
    Pup mult !

    • vasidubreu

      June 12, 2014 at 5:08 am

      Lucia mea,
      trandafirii nu sunt de dulceata, cred :)), am primit un butas din Grecia, de la Dani si este superb!!!! Incepe cu o culoare crem…si apoi mijlocul isi schimba nuanta..ce mai….frumos!
      Vedetele tale sunt bine, nu? Cum mai stai cu gradi?
      Pupici!

  7. Daniel

    June 12, 2014 at 9:37 pm

    DA, DA, DA- aplauze si respect pentru cei ce sunt constienti de comoara lor….,chiar daca aceasta poate fi un simplu parfum de cimbru.

    • vasidubreu

      June 13, 2014 at 5:02 am

      Respect si numai bine si din partea noastra!

  8. Anonim

    June 13, 2014 at 7:52 am

    Frumoasa gradina, frumoasa poveste. Pamantul raspunde cu dragoste cand este iubit. Si in gradina asta e din belsug. Spor

  9. Mihaela T

    June 13, 2014 at 12:18 pm

    Frumos totul acolo la voi, Vasi! Iar pozele, ca de obicei – sunt foarte reusite. Cizmele pe post de ghiveci m-au cucerit. 🙂 Intrebare: sunt albe sau le-ai vopsit tu? Imbratisari cu drag si un sfarsit de saptamana asa cum vi-l doriti!

    • vasidubreu

      June 13, 2014 at 6:47 pm

      Mihaela, au fost roz pal, din cauciuc, dar s-au decolorat de la atata stat la soare :)))
      Un weekend superb si tie! Pupici!

  10. ciumafaiul de toamna

    June 14, 2014 at 9:08 am

    Mica me'!!Ai un stil "roza'n frez" cand pui mana pe condei si-mbobocesti o povestioara despre gradiii'…..incat cateodata -s sigura ca descrii un sector din Paradis,….chiar daca mai te-mpiedici de-o buru'…mai trece cate-un nor…mai pchica cate-o pchiatra…Si chiar s-ar putea-ntampla sa cred ca dincolo de portita incepe paradisu'[dimineatza pi racoare] ,daca nu mi-as aduce-aminte de durerile de shale, de unghiile rupte,de calcaiele inverzite,de aromele din butoiu' cu agheazma de kk galinaceic,….intr-un cuvant:- de lungul drum pana la produsul final Iti doresc sa ai spor pe masura dragului pt gradina……pup

    • vasidubreu

      June 14, 2014 at 6:48 pm

      Sanda mea, asta-i frumosul povestii sa o iei de la " a fost odata un petec de pamant pe care nicio buruiana natanga n-ar creste" si sa ajungi la " Doamne, mai stii cum arata odata locul asta si cum arata acum?". Fara dureri de shale si arome puturoase nici ca s-ar putea.
      Tu ce mai zici, mi-e dor de comentariile tale?
      Pupici!

  11. Iulia

    June 14, 2014 at 4:18 pm

    Vasi, la tine nu numai ca e frumos, dar ne si incanti cu descrierea… Ne dai mereu o gura de oxigen si ne incarci cu optimism.

    • vasidubreu

      June 14, 2014 at 6:51 pm

      Iulia, oxigen va trimit si de la munte unde stam, iar descrierea este pentru suflet :)))
      Te imbratisez cu drag!

  12. ciumafaiul de toamna

    June 14, 2014 at 8:04 pm

    Mah…. ce sa mai zic?….mint intr-una cu nerusinare!!!-In fiecare an imi promit ca am sa pun iarba in gradi' …si mint!!Si uite-asa mai trece un anSi iar unghii harcea- parcea,iar trezit la 5 dis de dimi'….-da' acu' am concurenta :-al meu !!!Sare fuga in shushonii de kuciuc ,si-o taie la gradi' de zici ca-i concurs care sa puna primu' mana pe furtun,si s-apuca de udat ,hotarat si c-o privire crunta ,de nu mai indraznesc sa atentez la functie nici macar cu gandul…..Si cum pe nebun nu-i bine sa-l infrunti la ora aceea,iau saputza si orandui acele buruieni…macar ele sa nu mai incurce locul, ca noi si-asa santem prea multi pe metru patrat,.si-acu-s prea "matura" ca sa mai pornesc Jihad-ul cu bietul OM,mai ales ca are bunavointa si atractie spre spre indeletnicirile astea ciudate si aplecare spre utilajele cu coada de lemn.Ca am ajuns la intelepciunea din al 24-lea ceas si zic:daca el vrea?- de ce nu??? mai ales ca toata lumea imi spune ca imi sta mult mai bine la tastatura….si-n caz de vro problema,…ma infiintez la fata locului ca consilier tehnic- ca sa bag vina,si sa arat cu deshtiul ma priiiiicep….

    • vasidubreu

      June 15, 2014 at 3:28 pm

      Eu am pus instalatie cu picatura in solar si in treisferturi din gradina si este teribil de bine.
      Daca sunteti amandoi matinali si romantici, el uda, tu mai legi, mai dai o sapaliga, apoi sorbiti cafeluta, asa in pauza, nu-i bini? Cu bolile din gradina sau cu daunatorii cum stai?

    • ciumafaiul de toamna

      June 15, 2014 at 4:07 pm

      Biiiiine!!Tot "excelentza sa"-i de vina !! A stropit ,a bibilit…..mai e ceva pe pomi [niscai paduchi] da' am luat niste pelin sa le dam neste ceai cu ceva zama bordeleza sa le piara pofta dupe asa amaraciune,….Am pierdut [cred] un merishor, din cauza de cartita ori catzalu' pamantului [un inceput de metrou pe la radacini] si pana sa-l detectam ….Acu' ticalosu' sapa si-si croieste alt tunel,noi facem ecografia pe baza de betze infipte de jur-imprejuru' marutzului si-i dam cu apa, cu pastile, cu dansuri tematice ,cu 'mnezei….ii zicem de ma-sa si de alte neamuri….Daca nu va ceda vom trece pe agheasma ,descantece,pusca….Cat despre romantism,…..la cat santem de destepti amandoi[eu din nascare-le stiu pe toate,…el din consiliu cu vecinele] nu se pune!!!Asa ca eu fiind doar o biata fomeie,am hotarat sa-l mai las si pe el sa-si faca de cap prin gradi' ca de nu lipsa de ocupatie sa nu nasca idei monstruoase ori sa intre in depresiii.Da-i harnicutz si constiincios,si-i mandru foc cu munca lui:i s-au prins toti ardeii, rosiile-s faine asa ca ….mai las si eu de la mine, ca-s o doamna ce puii mei….Nu ca nu ne-am gandit si noi la o instalatie d-asta, da' atunci unde-i farmecu'???cand vi ud pe nadragi si-ti clipocesc papucii,iar pe labutze te mocerlesti cand tragi furtunu'…e o poezie intreaga…Oricum e in studiu…in rest'i ok!!pup

    • vasidubreu

      June 16, 2014 at 6:00 am

      Consiliu cu vecinele??? Suna a " D'ale lui Mitica" :)))
      Recomand studiu cu tot dragul, iar poezia sa ti-o spuna seara la ureche :))
      Nu-i bine?
      Pup!

  13. gina

    June 15, 2014 at 5:57 pm

    Apai daca stati la munte , oxigenul bata-l vina , si de acolo mai vine un pic de inspiratie si pofta de munca . Oxigen avem si noi dar amestecat cu ceva gaze de Bucuresti . Ehe , la munte , tare fain !

  14. vasidubreu

    June 16, 2014 at 5:33 am

    Buna Gina!
    Acesta este marele atu al muntelui, aer curat, racoare si viata un pic mai departe de lumea dezlantuita a orasului.
    Pupici!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in GRADINA

To Top