Cum sa nu iubesti!
Cum sa nu iubesti o viata asa, in care bucatica ta de Romanie, iti apartine cu trup si suflet. Bucatica ta de pamant pe care l-ai transformat in prieten, frate sau fiu. Bucatica ta de pamant pe care calci incet, ca nu cumva iarba de sub talpa sa se tulbure invreun fel, bucatica ta de casa care iti da siguranta traiului in viata asta.
Cum sa nu iubesti viata la tara, ce inseamna libertatea spiritului si sufletului, libertatea fata de reguli si legi omenesti, libertatea care iti da puterea de a creea, de a scoate din mainile tale, storcand dorinta pana la ultima picatura, comori care au viata.
Cum sa nu iubesti, o dimineata luminoasa, cand alaturi de pisicute sau caini, pui sau vacute, cafea sau ceai, iti distribui zambete fara numar.
Cum sa nu iubesti aerul curat, ce pomii din fata casei ti-l dau cadou, sau poate trandafirii spanzurati pe gard, sau poate bolta de vie care acum si doar acum te invaluie sau te-a invaluit cu parfumul ei ireal.
Cum sa nu iubesti gradina ta, frumoasa ta gradina, cea la care visezi demult sau poate mai visezi si acum, gradina ta cu chip de femeie rubensiana, cea care te obsedeaza si te inrobeste. Acum, cu haina ei de toamna, cu chipul ei imbujorat, ti se ofera ca o nebuna, fara limite si fara griji, ca o iubita careie ii este teama ca te va pierde, stiind ca iarna va sa vina.
Cum sa nu iubesti, cum sa nu iubesti, cum sa nu iubesti, cum sa nu iubesti,
cum sa nu iubesti!
Gradinariti cu dragoste!