Mângâi grauntele mici, sau boabele de fasole, semintele de dovleac sau plicurile pline cu semincioare de rosii sau ardei, busuioc sau degetel.
Colectia mea de seminte este ca un album de poze, incarcate cu amintiri si frumuseti. Stiti cum facem cu pozele…..asta este din clasa a patra, de la serbare, asta este din concediu de la mare, asta este de la nunta….clipe incarcate de emotii, tiparite pentru clipe de binete. Stau si le privesc si zic, astea sunt din Grecia, astea de la Arad sau Timisoara, Giurgiu sau Bucuresti, Suceava sau Italia, Cluj, Caransebes, sau alt colt de tara.
Prietenia este un mare, mare dar. Prietenia te inalta si te tine undeva deasupra greutatilor.
Deschid mailul sau blogul si citesc, doamne cate cuvinte frumoase! Poate nu ma credeti, dar de multe ori lacrimile imi spala fata si le sterg repede sa nu ingrijorez pe cineva. Ma emotioneaza un simplu multumesc, pentru ca sunt cuvinte spuse din suflet.
Raspund repede si mai pregatesc un pliculet. Numar soiurile de rosii, acum cred ca este complet, ba nu, mai vreau un soi, il vad la o prietena pe blog si ii fac ochi dulci, il primesc si zic gataaaa, le am pe toate. Ba nuuu, am auzit de unul foarte timpuriu….il vreau si pe ala…..gata, s-a facut….si totul din prietenie neconditionata.
Suna telefonul,
-Mamii iar ai un plic cu seminte primite, mamii, gata, am ridicat pachetul de la doamna doctor, mamiii ai un aviz de coletarie, mamiii ti-am pus plicurile la posta, mamiii!!
Ati sadit in sufletul meu sămânța prieteniei si acum culeg roade. Roadele ei ma salveaza de la rutina si ingrijorare, ma salveaza de la nepasare sau esec, ma salveaza de la supararea pe viata.
Raman cu zambetul pe buze clipe in sir si ma gandesc, s-ar putea ca prietenia sa iasa din singura samanta ca nu poate fi tratata cu chimicale. Asa o fi?