Va aduceti aminte, sau nu, in Jurnalul meu de ciobanita, cum elogiam o iesire in libertate cu tot cu bocanci, pe plaiuri intinse si pline de verdeata, rupti de lumea cotidiana cu probleme si stres, cu telefoane si mailuri ( totusi un telefon, doua de la copii, merge :)).
Lumea animalelor este o lume aparte, cu gingasie si satisfactii, cu bataie de cap si zambete pe buze, este o lume, de multe ori mai buna decat cea in care convietuim, noi oamenii. Lumea animalelor este  asemanatoare cu lumea copiilor, ale caror metode de comunicare sunt semne, plansete sau mugete, gesturi mai putin firesti, nelinisti sau pur si simplu, ochii umezi si care au ceva de spus.
Acum cateva zile, cand vacuta mea pastea linistita pe pajistea din spatele casei, pajiste care are si pomi fructiferi, dar inalti si batrani, deci fara vreu pericol de a fi vatamati de ea, am vazut cum se incapatana sa se scarpine intre coarne de scoarta unui pom, o scoarta mai ridata datorita batranetii. Am stat si am urmarit-o cu atentie ca sa nu ma alarmez asa din nimic. Ea insista sa se scarpine cu asa o sete, incat m-am facut sa ma duc sa vad ce probleme are.
Cand am ajuns langa ea, nu va pot spune cum era incarcata de capuse, incat pareau ca alcatuiesc o corinita gri si urata. Pe moment m-am strambat, am dojenit-o, am incercat sa intervin manual, dar degeaba, nu am putut in ruptul capului sa ma apropii de acel loc. I-am studiat si ugerul si zona din imprejur si erau si acolo cu duiumul. O intreaga populatie de capuse, unele hranite si satule, altele numai ce sosisera la masa…
De felul nostru, de fiecare data cand vacuta vine de la pascut, o luam si o bibilim, o curatam de scaieti si alte plante companioane, o tesalam frumos si apoi o ducem la tarcul ei.
Despre capuse se stie clar ca sunt un real pericol, si mai bine sa ne ferim de ele, decat sa trebuiasca sa ne luptam cu boala. Si numai ce daunazi, ma rugase o vecina sa ma interesez de analiza de laborator care depisteaza boala Lyme ce are drept cauza o bacterie transmisa de capusa. M-am cam ingrozit cand am vazut un eritem dubios pe piciorul ei. Stii cum este, te cam scuturi de teama :(( Mi-a cam pierit si nepasarea cu care le adunam de pe vaca si le omoram, sau le colectam pentru un studiu al DSV-ului.
M-am interesat, cum nu, dar totodata am cautat si solutii pentru eliminarea lor din curte. Am gasit o firma care face dezinfectia curtilor in doua etape. Asta este avantajul netului, gasesti solutii rapide si diverse la toate problemele. Vecina nu are net si nici calculator, dar a avut incredere ca o ajut eu :))
Eee, deci cum va spuneam, Jurnalul de ciobanita, are mai multe episoade si vor continua cu venirea primaverii, cu invierea insectelor rele, cu dusul la pascut al vacutei, cu cautarea libertatii in situatii dificile.