Sticlele curate şi fierbinţi sunt pregătite cu migală şi atenţie. Iau o mână plină de fragi proaspăt culeşi şi dau cu ei in vasul in care fierbe siropul de muguri de brad. Ce poate fi mai bun, imi zic in minte, două roade ale padurii unindu-şi aromele?

Nu strecor siropul, chiar daca in timp ce il torn fierbinte in sticle, vad cate o codita de frag, sau poate o minuscula gaza, ce statuse ascunsa in fructele acelea mici si migalos de adunat.

Asa mi se pare perfect. Culoare, arome, pulpa de fruct si un pic de imperfectiune. Asta face diferenta intre produsele de serie, in care se folosec esenţe in loc de suc natural, colorant artificial in loc de culoarea pătimaşa din fructele brute.

Obişnuita perfecţiune ascunde multe capcane, de aceea, am început de ceva vreme să o caut in imperfecţiune. Grădinarii bio o au ca si regulă de aur. Cultivăm legume de diferite mărimi, nu vrem sa fie toate rosiile, cartofii, morcovii la fel, folosind ierbicide, pesticide, fungicide si alte “..ucide”, pe post de ajutor de nadejde. Nu vrem sa avem un pământ cat mai curat de buruieni dar fără viaţă, îndopându-l in fiecare an cu superfosfat, super azotat sau alte super otăvuri ce le gasim prin toate magazinele de profil. Nu vrem sa stropim tomatele pentru a pretinde că se coc mai repede, culegând un rod ce te înfioara cand il tai pe jumătate. Perfecţiunea poate sta in textură, iar in acest caz, acesta este creată de ferminatea uşor dată deoparte de moliciune pulpei ce lase zeamă, zeama aceea dulce – acrişoară ce iţi aminteşte motivul pentru care te-ai apucat de grădinărit. Această calitate nu o gaseşti la roşiile perfecte din supermarketuri, niciodată.

Zilnic primesc intrebări pe blog, mail sau alte căi, oameni ce cauta remediile exacte, perfecte, eficiente 100%, dar bio, împotriva dăunătorilor. Acestea nu cred că există. Grădinăritul bio

înseamnă o armonie perfectă intre om si natură, armonie ce se câstiga prin muncă, logică, dar mai presus de toate, cu o mare doză de toleranţă.

Nu trebuie sa disperăm când o cârtiţă ne-a ridicat un muşuroi, poate că, daca acesta nu ar exista, plantele ar fi mancate pe jumătate de coropişnite, când apar câţiva pureci pe fasole sau varză, sau când buruienile au invadat aleea. Am învaţat că plantele trebuiesc întărite, si ca remediile sunt la îndemâna noastră, fără a trece strada.

Un trandafir perfect, fără afide datorită pesticidelor, nu poate fi folosit la prepararea unui ulei sau unui oţet aromatic. Clar. Atunci  aleg sa nu il chimicalizez, ci să îl tratez cu un jet puternic de apă si apoi sa îi culeg petalele pentru a prepara bijuterii aromatice.

Cand m-am apucat de preşurile ţesute manual, din haine de bumbac reciclate, am avut o clipă îndoiala ca sunt prea multe noduri, sau că anumite colţuri de la fâşiile tăiate sunt prea pronunţate. Asta până mi-am dat seama că tocmai acest aspect imperfect da unicitate muncii mele migăloasă şi că acest lucru face diferenţa intre cele ţesute cu mâna si cele făcute la normă de fabrică.

Imperfecţiune ne scapă de rutină, ne pune sufletul la bătaie, ne face sa fim mai buni şi mai îngăduitori, ne diferenţiază unii de alţii, şi pe toţi de nişte utilaje mecanice,  ne face sa tindem mereu spre mai bine, căutându-ne  perfecţiunea personală.

Grădinăriţi cu dragoste!