De la pământ începe totul.

Niciodată nu am avut îndoiala că așa ar fi. Îl caut mereu pe cel mai bun și îl pun deoparte. Este al meu. Îl cercetez, să fie frumos, să miroase a reavăn, să-mi trecă printre degete, sau, cum se mai spune, să fie într-un mare fel.

Compostul este făcut, se poate cerne, însă cum să îl păstrăm ca să rămână viu, așa cum este acum, pentru ca descompunerea să continue.

Dacă îl depozităm într-o cutie, se va usca, va pierde umezeala, și va deveni mort, dacă îl depozităm într-un sac de plastic, legat, va pierde microorganismele din lipsă de aer, și va muri și în cazul ăsta.

Un compost viu, trebuie să rămână viu, așa că trebuie păstrat astfel încât să rămână aerat și umed.

De aceea putem să îl depozităm afară, într-un loc ferit de ploaie directă, și de îngheț, ca acesta. 

Acum l-am adunat aici, este acoperit, însă am să îl acopăr suplimentar, asfel încât să nu înghețe, și să pot să îl folosesc la răsaduri, la început de an.