Descantecul pamantului

Cerneeee, cerne sita bună, 
N’ zori de zi sau clar de lună,
Cerne din pământ fărâmă, 
Să simt dorința in mână!

 

Facă-se ca prin minune
O putere sa se-adune,
Si sa-ți dea atâta forță,
Fierbințeală ca o torță!

 

 

Doamne, fă smânța mea
Să răsară repedea,
C-oi vraji-o zi si noapte,
Tot de roade s-aiba parte!

 

Mâna mea să n-aibă rană,
Să-mi crească rădăcini în palmă,
Iară ochii mei sa ude
Tulpini drepte sau zălude!
 
Firule de busuioc
Ține-mi descântecul’n loc
Ardei drepți să îmi crească,
Roșii să-n florească

 

 

Fir cu fir legăn acum,
Să le-aduc pe drumul bun,
Boala fie-le dușmană
De pământ sau lighioană.

Iuhui Doamne, fă așa,ploaia apă sa îi dea,

Iară Soarele de sus, lumina pân’la apus
Pământul meu să nu se crape,
Hrană s’aibă pentru roade!

 

 

Iară eu’ți voi da cu sârg
Din zori pânp în amurg,
Drag și dor și iar binețe,
Că te-am cernut cu binețe!

Gradinariti cu dragoste!

64 comments On Descantecul pamantului

Leave a reply: