Gradina lasagna III

 Am mainile aspre de frig, pamant, frunze si caramizi. E momentul sa incepem viitoarea gradina lasagna. Totul este primitiv si asa vreau sa ramana. Barne vechi cu multa istorie in ele, blani roase de timp si gata sa se sacrifice pentru ultimele roade, au o singura datorie, sa tina adapost frunzelor, gunoiului biodegradabil, hartiilor fara insemnatate, cenusei din soba care ne-a incalzit trupurile cu zile in urma, pamantului care face legatura intre ele si atator resturi cate ajung acolo.

De ce imi place gradina lasagna sau aceste straturi inaltate? Poate pentru ca imi cresc recolte cu pamant facut de noi, pamant moale si negru pe care cu greu il poti gasi intr-o gradina obisnuita. Aici sapa nu are ce cauta, pamantul rezultat este pufos si negru, nu are urme de clisa, iar nutrientii provin din cenusa, coaja de banane,frunze uscate, coji de oua si zat de cafea….Nu vreau sa risipesc nimic, iar pana la primavara straturile sa se inalte frumos.
Pentru straturile in care voi pune radacinoase, evit sa pun gunoi proaspat de grajd, acesta neajungand sa putrezeasaca foarte bine, va da un gust rau acestora.
Era sa uit, la cartite le-am pregatit o surpriza, un strat bun de tigle sparte. Am vazut ceva modele cu plasa deasa pusa jos in strat, dar asta m-ar costa bani, de aceea incerc cu acest strat de tigle, carora nu le gaseam utilitate, dar fara sa stiu daca voi reusi sa tin deoparte aceste creaturi care mi-au facut praf straturile anul acesta. La primavara, acestor straturi imi va fi usor sa le pun coviltire de folie pentru recolte timpurii.

Cand va da zapada, va umezi aceste resturi si putrezirea va spori.

In straturile lasagna de anul trecut, pamantul il poti munci cu mana, atat este de afanat. Si pe acestea le voi decoperta de stratul de pamant si voi pune strat de tigle.
Nu, gradinaritul nu se opreste toamna, continua in planuri, idei, schimburi de seminte, povesti despre plante si cate si mai cate…
Gradinariti cu dragoste!