Ții minte că, pe vremuri se spunea, s-a dus la oraș, ca să ajungă om mare. Acum mi se pare invers, mi se pare că, dacă ai o bucată de pământ, cât de mică, la țară, te poți considera un om cu noroc mare.

Pentru că, am plecat de la țară, ca să descoperim orașul, și când am ajuns la oraș, am învățat să descoperim țara. Am plecat de la lumea gri, cea a orașului, la lumea verde. Lumea verde, care ne hrănește sufletul, și ne conectează cu natura. Lumea verde, cea care, pur și simplu, definește sinceritatea. Ea este sinceră, ea nu ne face complimente false, în natură dacă stăm, în pădure, în grădină, noi cu noi înșine, nu avem etalon cu care să ne comparăm, învățăm să ne iubim, nu zicem, ălă e mai gras, ăla e mai slab, ăla e mai frumos, ăla e mai bogat, nu, suntem noi, cu noi și cu natura. Și când învățăm să ne iubim pe noi, parcă devenim mai buni.

Grădina ne vindecă, așa e, grădina ne vindecă pentru că, eu sunt așa, datorită grădinii, iar grădina este așa, datorită mie. E o relație de prietenie sinceră și frumoasă.

Iubesc să prepar leacuri, simt că fac ceva autentic pentru ea. Grădina, dacă o ajuți atunci când trebuie, îi vei vedea strălucirea, precum lumina unei lumânări într-o cameră întunecată. Dacă o tratezi doar din obligație, stralucirea ei o vei remarca, precum lumina unei lumânări într-o camera luminoasă.

De ce zicem că grădina ne vindecă, pentru că, atunci când ajungem în ea, punem intelectul la somn, lăsăm să lucreze doar mâinile, ochii și nasul. Asta-i terapia!