Pasiunea mea pentru starturile lasagna ia amploare. In locul unde anul trecut am avut mazarea si varza de toamna si l-am acoperit pe timpul iernii cu uscaturi, anul acesta l-am lucrat cu mainile. Ce-i drept, am avut si ajutorul cartitelor, dar asta nu se pune, cand ma gandesc ca vor vrea sa viziteze ce au facut, am sa ma “bucur”atunci. Am pus un sac de frunze uscate si am amestecat. Atunci am realizat ca este momentul in care toamna se intalneste cu primavara :))


Am pus arbagic. De fel, nu imi place sa pun, mereu aman sau nu pun deloc, mai ales cand preturile sar peste normalul meu. Acum am cumparata de asta toamna.

Am facut cu mana santuri si am plantat bulbii, i-am acoperit usor, mangaind pamantul si am acoperit totul cu alte frunze uscate, poate de designe sau poate si ca un mulci.

Am tot citit despre permacultura, cum folosesc paiele la orice…eu nu am, pentru ca nu cultiv grau. Am fan dar este plin de seminte de buruieni, asa ca am sa folosesc frunzele uscate. Se asorteaza de minune cu culoarea pamantului si se descompun repede. In drum catre serviciu, am un izvor inepuizabil de frunze uscate. Parca imi pare rau sa nu le folosesc. Cand cepele vor rasari, am sa pot ingrosa spatiul dintre ele. In straturile lasagna, pun un strat de hartii sau cartoane taiate, un strat de frunze uscate, presar cenusa si zat de cafea si pun alt strat…Este minunat!!
Mai vorbim.
Gradinariti cu dragoste!