La început de an, grădinarii au multe proiecte de la care trebuie să pornescă. Unele dintre ele, sunt recipientele în care fac răsadurile, amestecul de pământ folosit, semințe și bulbi, grija pentru lumina și căldura lor.
Vezi, auzi, respiri, simți. Ăsta este ritmul.
Oceanul gândurilor mele este ca înainte de furtună. Iarna este timpul cu gânduri fără limite, pe care vrei să le stopezi, dar nu poți. Nu ai un punct de unde pleci, nu ai un punct unde să ajungi. Mereu e la fel.
Așteptările pe care le ai de la anul ce tocmai se așterne în fața ta , sunt precum așteptările pe care le are un copil în fața bradului de Crăciun, înconjurat de cutiile cu cadouri.
Așa e viața grădinarilor, la început de an. Trebuie să corelezi planurile din mintea ta, cu oglindirea lor în realitate. Pentru că tu îți faci niște idei despre cum va arăta grădina, dar natura, precum un sac de box, ți se poate opune, cum nu ai crede. Uneori îți propui să te încadrezi într-o limită, apoi simți că ești neîmplinit. E, mută limita!
Mereu mi-a plăcut să reciclez, și nu mă refer numai la materiale naturale, ci și la plastice, însă plasticele, doar până la un anumit nivel, până la intrarea în grădină.
Cutiile de lemn pentru răsaduri, le-am făcut anii trecuți din resturi de blăni vechi. Anul acesta, am încercat să valorific resturile de la bârnele folosite la un acoperiș.
Amestecul de pământ pe care îl folosesc la repicarea răsadurilor, îmi dă fiori. Finețea texturii dată de cernutul tuturor componentelor, îi dă magie.
Asta face un grădinar pe timpul iernii. Nu adună numai semințe sau bulbi, adună și pământ, compost, cenușă, cenușă de oase, sau făină de oase. Își face rost de site mai mari, sau mai mici.
Azi repic primele roșii semănate, de aceea voi alege o cutie mai înaltă. Urmeaza ardeii iuți, apoi ardeii grași, și așa o voi ține, toată primăvara.
Grădinăriți cu dragoste!