Jurnal de ciobanita

   Numai sunetul alarmei putea deranja somnul acela dulce de dimineata si razele soarelui prevesteau o zi deosebit de frumoasa, in care aveam de gand sa intram cu bocancii in libertate.
Ruxacul la spate, cafeaua neagra, tare, usor amaruie, usor dulce si domolit gustul cu un strop de lapte gros, ciumagul facut special pentru ciobani, gandul cel bun in suflet si, dupa cum se intelege, luai pe Gioni de manuta si insotiti de douazeci si trei de vacute, o porniram in aventura de o zi intreaga, aventura de a pastori conform unui grafic bine stabilit, vitele satului.

Cu voiosie incepuram drumul, la inceput lent, pe pajisti intinse si pline de iarba, apoi carari abrupte si periculoase incepura sa apara si voiosia incepu sa mai paleasca, dar, cu buzunarele pline de cimbrisor de camp si musetel, cu ochii cautatori de verde, frumos, necunoscut si cer curat, depasiram prima parte a zilei.
La orele amiezii, cand vacutele s-au mai linistit, agenda mea cea mica si rosie, cu copertile fine si pixul atarnat, incepu sa imi fure gandurile si tot scriind si scriind, cerul incepu sa produca niste nori negri si rai, dar acesta era numai inceputul. Cu pelerinele pe noi, incercam sa nu bagam in seama stropii la inceput razleti,dar apoi un pic mai harnici, si continund sa urcam pe munte, transhumanta pe care o programasem ajunsese la jumatatea zilei.
Apoi, frumos, soare, fragi, un pic de odihna si libertate ciobanitei lipsite de grijile cotidiene se impletira armonios, pana cand, ….ups, vine furtuna!!!

Ce-a urmat, a fost groaza, amestecata cu disperarea de a pierdea comoara data de sat in pastorire, tunete si fulgere, ploaie furioasa amestecata cu grindina marunta, drumul de cosmar prin padurea plina de rugi in care incercasem sa ne adapostim cat de cat si apa, apa multa, in bocanci, in spate, in pantaloni, in ruxac, intr-un cuvant, eram una cu natura dezlantuita.
Ce credeti ca ne spunem mai in gand, mai cu voce tare? Acesta este pretul laptelui si a branzei grase si gustoase pe care le servim zilnic. Cine mai crede ca se fac usor, se insala amarnic.
In tot acest timp vacutele nostre devenisera niste stane de piatra nemiscate, care incercau sa reziste la inca o ploaie torentiala, la inca o zi cu nabadai si odata cu oprirea ploii si a vantului, au reintrat in normalitate si au continuat sa pasca frumos, iar sunetul talangilor si a rumegarii ierbii, ne-a adus si linistea noastra, cand  am dat bocancii jos, am golit apa din ei si cu voiosie am intrat cu piciorele goale in libertate :))
Apoi a venit soarele, alti fragi si capsunele, urcat si haulit dupa vaci pana in varful Magurii, caci asa se numeste muntele nostru cel drag, picioare obosite si genunchi chinuiti, clipele care pareau o vesnicie pana sa pornim spre casa au facut sa treaca si ultima parte a aventurii nostre.
Seara, ciobanita obosita, fara vlaga si fara puterea a mai vorbi, trebuia sa o ia de la capat cu treburile de casa, cu mulsul laptelui cu inchegarea branzei si multe alte maruntisur pe care numai gospodinele le stiu, dar, pana la urma, gustul libertatii este dulce. De multe ori in viata avem nevoie sa il simtim.

Jurnalul de ciobanita se incheie aici, cu amintirea scrisa in agenda mea rosie, cu coperti fine si cu pixul atarnat.

32 comments On Jurnal de ciobanita

  • Nu stiu daca sunt oameni care te invidiaza pentru aventura ta dar sa stii ca eu da:)
    As vrea sa mai intru si eu in grajd la bunicul meu sa mai ajut la o fatare, sa stau sus in fan si sa aud pufaitul si rumegatul atat de linistitor:)
    Cand l-am cunoscut pe sotul meu mi-a zis ca pentru el sunetul talangilor e muzica clasica si am stiut ca este al meu:)
    M-ai emotionat cu postarea ta!

  • Uf, greu dar cred ca acolo ai simtit intradevar libertatea,cu toata oboseala ai venit cu bateriile incarcate,spor la treburi si multa sanatate. Pupici Silvia

  • Da, nespus de frumos si nespus de greu … dar ce buna-i branza 🙂 Nu mai zic de fragi …
    Te imbratisez, cu mult drag !!!

  • Cred ca a fost frumos dar mie mi-ar fi fost teama. N-am avut animale asa impunatoare precum vaca, mi-ar fi frica sa intru si la porci. La pasari n-am probleme ca este inofensiv cocosul, dar daca era unul mai nazdravan nu ma uitam decat printre gard.

  • Superb, Vasi! Un pic, un picusor am gustat si eu din "excursia" voastra si nu stiu dar, cu furtuna, cu urcus, cu tot greul, parca tare mi-a placut…
    Pozele sunt asa superbe sau vacutele?!
    Na, comentariu de orasan nestiutor…

  • Odata cu povestioara ta, mi-am reamintit de copilarie si de cireada de vaci a satului pe care trebuia sa o pastoresti, de fuga vacilor prin porumb si cautarea lor o noapte intreaga, de flori salbatice si cititul unei carti de aventuri la umbra unui copac.
    Ma declar fericita ca am copilarit la tara, la bunici 🙂

  • foarte frumos…si ati avut noroc ca in cireada n-ati avut vre-o vaca ce trebuia sa fete…eu am patit-o in copilarie, pe aceeasi vreme, cu turma de oi si a trebuit sa car in brate 2 "gemeni" pana seara la intors acasa de pe dealuri

  • Tu si Gioni sunteti fenomenali,iar maiestria cuvantului tau,leac de pus pe rana.Am ,,trait,,odata cu voi bucuria iesirii in natura dar si clipele de groaza din timpul furtunii.Ma bucur ca existati si ca impartasiti cu noi bucuriile si greutatile inerente vietii la tara.Fiti binecuvantati.
    Cu multa ,dragoste,Geta.

  • Ma bucur Vasi ca ati trecut cu bine de furtuna ,si ai o vacuta superba ,imi vine sa o pupacesc.Eu am un cocos tare zapacit ma alearga si imi mananca toate ouale .Vasi te admir nu stiu cum le faci pe toate ,eu nu am vacuta ca tine si tot sunt fara vlaga la sfarsitul zile .Si te rog frumos imi dai mie vacuta ta <3
    va pwp roxana

  • Ma uimesti pe zi ce trece, as vrea si eu aventuri ca ale tale ca tare frumos le mai povestesti, insa nu stiu daca as rezista pana la capat intr-o astfel de aventura. Tu ai un fel anume de a le povesti incat parca suntem si noi acolo, merci pentru aventura, a fost frumos cu tine, la pascut 🙂

  • Mi-ati inveselit seara. De cate ori vreau sa aflu ceva sa stiti ca intru aici, in lumea voastra…
    Florinel

  • Frumoase cuvinte ai un talent de a scrie.Cand ne-a citit mami la tara,bunicii si cu mine am fost impresionati de ce ai putut scrie.te salutam si pupam teo si Lili.

  • Brandusa, frumoasa este si povestea voastra si cand doua suflete pereche se intalnesc, gasesc punctul comun, imediat.
    Pupici!

  • Silvia, acum ne distram de aventura noastra, dar atunci…..
    Pupici!

  • Dani, mereu zicem ca branza noastra nu se compara cu niciuna cumparata :))
    Din fragute am facut un borcanel de dulceata pentru baieti.
    Pupici!

  • Aurelia, vacutele nu sunt periculoase, iar a mea este cuminte in cele mai multe momente :))Si noi o iubim, si o dezmierdam tot timpul.
    Frica se duce cu timpul petrecut printre ele.
    Pupici!

  • Maria, am o vacuta si un vitel, fiul, de 8 luni.
    Aventurile traite impreuna, sudeaza mai mult relatia dintre noi si le intelegem mai bine nevoile lor.
    Pupici!

  • Simona eu am fost orasanca, dar nu as mai trece la acest statut. Este mult prea bine sa fii " taran ".
    Pupici!

  • Gabi, am avut o vacuta gestanta, dar a fost asa cuminte si blanda si nu ne-a facut probleme " in tura noastra " :))
    Numai bine!

  • Geta, frumoase cuvinte ne adresezi, ca intotdeauna!
    Iti multumesc ca ne citesti!
    Pupici!

  • Roxana, daca as fi avut o vitica, ti-as fi oprit-o si as fi fost multumita ca ar fi ajuns pe maini bune, dar am un vitel, iara vacuta…..nu o dau, decat in poza :)))
    Pupicei!

  • Ilinca, viata, nu tanjala, asa este, simti mai omule ca traiesti, nu?
    Pupici!

  • Green, la tara multe se intampla si le traiesti din plin de dimineata pana seara :))
    Viata, vorba Ilincai!!
    Pupici!

  • Florinel, multumim de vizite! Ne bucuram ca iti place locul nostru!
    Numai bine!

  • Iti multumesc din sufletelul meu mic,ma multumesc doar cu puisorii de gaina care au inceput sa iasa .Asa este viata la tara e superba nu se compara nimic cu aerul dulce si parfumat al diminetilor de vara.Vasi nu am facut poze pentru ca e un dezastru in gradina dupa ultimele furtuni ,cand isi revine iti trimit multe poze,roxana.
    roxana

  • Teodora iti multumesc pentru vizita si pentru comentariu, astept sa imi povestesti si tu aventurile de la bunici, ok?
    Pupici tie si lui Lili!

  • Roxana, astept cu drag!
    Pupici!

  • Draga Vasi,

    Aproape in fiecare zi te vizitez si cand vad o postare noua, mananc cuvintele tale si tot nu ma satur: abia astept sa aflu ce-ai mai facut, ce se mai intampla in gradina ta si mai nou prin ce peripetii treci tu cu Gioni. Ma repet spunandu-ti iar ca te admir pentru energia ta debordanta si pentru talentul tau de-a picura in cuvinte doza perfecta de dulce si sarat, iar noi, cei care te citim sa mai vrem sa gustam ba din dulceata amintirilor din copilarie sau tinerete, ba din saramura vietii de zi cu zi. Poate suna prozaic, dar fiecare zi din viata noastra e sarata din plin cu probleme de servici, facturi de achitat, rate de platit, poate copii de dus si adus de la scoala, umblat dupa retete/medicamente pentru parinti sau bunici, etc., etc. Si cu toate ca uneori ni se face rau de atata saramura, tot mai vrem si ziua de maine si cea de poimaine si toate care vor veni. De ce ? Pentru ca e placut cand colegii de servici te surprind amintindu-si ca azi e ziua ta, cand copilul tau iti spune dimineata in drum spre scoala:"Mami, te iubesc!", cand tatal tau iti multumeste pentru medicamente cu :"Esti fiica pe care mi-am dorit-o!". Pentru toate astea si pentru inca alte 1001 de lucruri marunte ne place saramura fiecarei zile… Si pentru ca exista oameni ca tine, Vasi, care infrumuseteaza vietile celor din jur cu cuvinte mestesugite, cuvinte care ne fac sa incercam macar sa-ti urmam exemplul.
    Cu mare drag, Lavinia

  • Lavinia,
    Am citit comentariu tau de patru ori, este samburele de adevar ascuns printre momentele de viata. Iti multumesc pentru vorbele tale!
    Te imbratisez cu drag!

  • Vasi , ce aventura frumoasa !!!!
    Chiar si eu care umblu atata pe munti mi-as dori o asa aventura traita !! 😉
    Ador ploile si tot ce inseamna natura .Noi am fost de cateva ori bune pe ploaie la cules de ciuperci , dar asta stii deja , ca sa nu mai zic ca ne-a prins intr-un an si pe Retezat … :))
    Cat despre sarcina de a avea grija de atatea suflete necuvantatoare , sunt sigura ca a fost ceva de neuitat !!
    Toate pozele sunt superbe , dar de la ultima zau ca nu-mi mai pot dezlipi ochii !!!
    O ador !! E vacuta voastra ? 🙂 <3

  • Magda, da, este vacuta si vitelul nostru.
    A doua oara am patit-o mai rau dar nu am mai scris, acum sa vedem urmatoare data, sa speram ca nu va mai ploua asa rau 🙁
    Eram sigura ca o sa iti placa aventura noastra:))
    Pupici!

Leave a reply: