Connect with us

Magazinul De Acasa

GRADINA

Daca nu ai o gradina, inventeza-ţi una!

Daca nu ai o gradina, inventeza-ţi una!

   Daca nu ai o gradina, fie ea in piatra seaca, sau poate intr-un ghiveci micut de lut, pe o pajiste cat vezi cu ochii sau pe o palma de pamant, atunci, inventeaza tu una. Putearea omului de a se impleti cu natura este imensa, o putere care te indeamna sa devii adept al tagmei faptelor bune, o putere pe care trebuie sa incerci sa o acaparazi zi de zi, din bunatatea care o ai in tine sau dintr-o imagine pe care creierul tau a retinut-o ca fiind muza.

Daca ai o gradina, fie ea cat de mica, inveti ca durerea cea mai mare nu o simti cand poate o ” duoamna” este hartuita la tv, lasandu-si lacrimi prefacute in platouri, ci cand de la samanta ai cunoscut-o si acum o rosie in palma-ti moare. Iti moare si nu stii pe moment ce trebuie sa faci, sa o tai de la pamant sau sa incerci sa ii mai lasi o sansa. Gandul te macina, apoi iti ridici moralul privind o comoara de fructe pe un alt fir si puterea revine.

Daca ai o gradina, reinventeaza-o! Schimba locul usturoiului cu cel al verzei de toamna, prefa-te  economist al stratului de ceapa si calculeaza cate fire de sfecla rosie intra in locul ce tocmai l-ai cules, prefa-te in vraci si umple-ti sortul cu flori de galbenele culese in plina zi, prefa-te in bucatar si umple-ti cosul cu patrunjel si dovlecei, prefa-te in arhitect si dovedeste ca fasolea pe arac nu poate sa se inalte la cer fara un sprijin venit de la tine.



Daca iti simti sufletul pierdut pentru o clipa sau poate mai mult, iti vine sa plangi sau sa urlii, indiferent de motiv, redescopera gradina, cu buruieni cu tot, cu seminte cazute singure, gata sa rasara fara ajutorul tau, cu vreji de castraveti ascunsi prin straturile vecine si plini de roade mici si crocante, vreji care nu au tinut cont ca nu ai timp de ei, cu dovlecei ascunsi pe sub frunzele mari si aspre, cu urzici care vor neaparat sa te intepe, asa incat sa iti dovedeasca suprematia in antipatie, cu boabe de mazare uscate, gata sa fie culese si pastrate pentru a fi recultivate.

Daca parfumul pe care il ai, devine prea banal si incepe sa nu-ti mai spuna nimic, ia foarfeca si tunde lavanda inflorita, inchide ochii si lasa-te in mrejele ei, tunde salvia si pune frunzele la uscat.

Daca nu ai griji, trecand prin viata prea lin si fara zgomot, traseaza un patrat pe pamant si invata sa plantezi 5 legume dragi, invata sa le sapi si sa le uzi, invata sa le vorbeste bland, invata sa le urmaresti evolutia si vorbeste despre asta. Salveaza-le de la inundatii sau din soarele arzator, inventeaza retete pentru cand vei incepe sa culegi, bucura-te cu gura pana la urechi.
Daca nu ai o gradina, deseneaza una, pentru ca odata ce a reusit sa iti intre in suflet, asta esti!

Gradinariti cu dragoste!



 

 

17 Comments

17 Comments

  1. ciumafaiul de toamna

    July 17, 2014 at 10:21 pm

    Vasi,my dear!!!M-ai facut praf cu arhitectul si fasolea!!!As putea sa spun ca moshu' din poveste:
    -daca ai cules-o de undeva ,buna alegerea…
    -daca-i facut-o din capul tau ,bun cap ai…
    De unde le scoti,ca atata poezie pe tema gradinii,cata am cetit la tine ….spun cu mana pe corazon : -n-am gasit la nimeni!!!
    Acu ca urmare celor citite, eu ar trebui sa fiu UMBRELA,la cat ne ploua de 2 zile,…cred ca si melcii au inceput sa se gandeasca la o arca daca Dumnezeu in mare mila lui a uitat robinetu' deschis….Maine musai sa lasam poezia si sa preparam niste koktaile pe baza de kk de galina,ca beau plantele alea la "aqua kiorensis"… si mai tre' si ceva consistentza ca sa poata inghitzi atata lichid,nuu?Mi-era si dor de niscai mirodenii cu specific intestinal,….

    • vasidubreu

      July 23, 2014 at 6:12 am

      Cu scuzele de rigoare pentru intarzierea raspunsurilor :)))
      Draga mea, sigur capu' meu le-a scornit, asta datorita corasonului lipit de gradina :))
      Solutia despre care vorbesti este si la mine in asteptare si o sa aiba parte de ea ardeii care sunt intr-o faza latenta, latenta :((((, apoi rosiile.
      Despre poezie din postari, eu imi doresc sa se mentina vie cat mai mult posibil si sa incant cititorii mei dragi.
      Pupici o mie!

  2. myky

    July 18, 2014 at 4:54 am

    Adevarat grait-ai!
    Nu stiu altii cum sunt, dar eu fara gradinuta mea eram sigur in depresie acum.
    Spor la gradinareala!
    Pupici!

    • vasidubreu

      July 23, 2014 at 6:16 am

      Myky, daca as fi avut timp mai mult poate te-as fi vizitat ieri cand am fost in Bucuresti, sa ne mai tainuim de gradi macar o jumatate de ora, asta in cazul in care ai fi fost libera si dispusa :)))
      Da, clar gradina vindeca si depresia legata si alte probleme sufletesti !
      Pupici!

    • myky

      July 27, 2014 at 7:55 am

      Te astept cu drag!

  3. cristina

    July 18, 2014 at 5:35 am

    nici eu nu stiu ce m-as fi facut fara gradina mea, la care muncesc cu dragoste si complet fara spor, dar chiar si asa, macar o am si uneori ne suntem dragi reciproc. ea imi mai da de drag cate o gladiola (ceapa si usturoi nu, ca ar fi o rasplata prea buna pentru eforturile mele mari), eu ii mai dau cate un mulci, un compost, o zeama de urzici sau de tataneasa. bine ca e, ce sa spun.
    tu, insa, e ceva vreme de cand nu pari prea in apele tale teritoriale, chit ca (sau poate ca dovada) scrii teribil de poetic. mi-e si teama sa abordez tema, ca aproape nimeni nu mai pare fericit in ultima vreme, ba dimpotriva.

    • vasidubreu

      July 23, 2014 at 6:42 am

      Cristina, apele mele teritoriale sunt foarte "agitate" acum cu bacul, cu inscrierea la facultate a fiului cel mic, si din aceasta cauza nu am timpul necesar sa fac ce trebuie si ce stiu pentru gradina. Ea a luat-o un pic rasna si ma panichez pe fondul emotional care-l am acum (hahaha). Cum ziceam si mai sus lui Myky, ieri am trecut prin Bucuresti si v-am pomenit pe toate cu care mi-as fi dorit sa ma intalnesc cate o jumatate de ora cel putin :)))
      Incet, incet ne revenim si poate si tonul va fi mai " pionieresc".
      Usturoi ai incercat sa pui din toamna? La mine a fost un real succes cel pus asa, parca nici nu ma asteptam…
      Pupici!

    • cristina

      July 28, 2014 at 5:43 am

      da, am pus din toamna usturoiul si saptamana trecuta, dupa niste sapaturi arheologice, l-am gasit si culmea, mai e si frumos! eu chiar ca nu ma asteptam! :))

    • vasidubreu

      July 28, 2014 at 6:05 am

      La fel am patit si eu, mai ales cand am vazut ca face floare….si cand colo, ditamai capatanile frumoase :)) Deci intra la categoria " surprize".
      Pup!

  4. greenzonelife

    July 18, 2014 at 9:03 am

    Adevar grait-ai, gradinaritul te ajuta in multe, sa scapi de ganduri rele, sau macar sa uti de ele, sa inveti sa te bucuri de mici realizari iesite din mainile tale, sa te simti liber, sa te odihnesti, sa … multe, toate alea cate le-ai spus tu acolo 🙂

    • vasidubreu

      July 23, 2014 at 6:50 am

      Green,
      Ce meserie frumoasa ar mai fi gradinaritul asta, daca s-ar reinventa in meseriile din tara noastra! Poate s-ar infiinta atatea locuri de munca, incat rata de somaj ar fi pe minus.
      Pupici multi!

  5. nelucraciun

    July 18, 2014 at 7:43 pm

    Frumoasa pledoarie, ne mai incurajeaza dupa atata vreme (care nu s-a incheiat) propice proliferarii manei la rosii si cartofi. Scuzati-mi tonul poate prea prozaic in casa poeziei!

    • vasidubreu

      July 23, 2014 at 6:53 am

      Adevarul ca este necesar cate o incurajare din cand in cand, mai ales cand in mai toate gradinile sunt probleme. Acum nu avem ce face decat sa curatam bine si sa mai intretinem cu macerate sau ceaiuri si sunt sigura ca isi vor reveni rosiile, ca nu pot spune si despre cartofi la fel :((
      In rest, mai dam si cu poezia :))))
      Sanatate multa!

  6. Dani P.

    July 19, 2014 at 12:50 pm

    Deci ai avut necazuri la rosii, dar ai gasit alte bucurii ascunse printre frunze. Zile frumoase, draga mea !

    • vasidubreu

      July 23, 2014 at 6:55 am

      Dani, da, am, dar curat si curat si sper sa fie bine :))) De aceea mai ma autoimbarbatez :)))
      Pupici!

  7. Anonim

    July 20, 2014 at 8:27 pm

    Te salut cu multa dragoste si sa sti ca te urmaresc cu aceeasi placere intotdeauna.Chiar de nu intru sa salut macar, tot trag cu ochiul,,peste gard,, o data la cateva zile.Timpul si imprejurarile nu-mi sunt favorabile.Dar ma bucur de gradina mea, unde,, samanta de prietenie,, a crescut si imi umple inima de fericire……Ma cheama datoria…. te imbratisez ,cu mult drag, Geta.

    • vasidubreu

      July 23, 2014 at 7:31 am

      Geta, si eu ma bucur ca te aud!!!
      Cand ai timp mai intri sa mai detaliezi de prin gradina ta, cu ce soiuri noi ai sau ce probleme.
      Pupici multi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in GRADINA

To Top