GRADINA, PENTRU SUFLET

Gradina ma vindeca

   Ziua e lunga, dar oricate minute ar fi insirate in ea, tot nu ajung pentru marea desaga a treburilor care ne sunt date in grija. Minutele trec si numarul pasilor intrec maratonul gandurilor, nu mai stim unde incep si unde se termina indatoririle. Ne impiedicam de noi insine, ne intoarcem din drum, uitam adesea ce am avut de gand sa facem si disperarea pune stapanire pe noi. Rosiile’ s coapte, vinete la fel, ardeii rup crengile care deja atarna pana la pamant, castravetii se maresc fara voia mea sau cred ca nici a lor, prunele sunt in dusmanie si toate vin ODATA.
Caldura imi paralizeaza simturile, picioarele nu ma mai asculta, nici macar constinta nu mai tine cu mine, dar trebuie. Stiti cu se spune, ” trebuie sa le facem cum o’m stii ” .Iarba este parjolita, florile nu-s mai au rostul intr-o curte care urla dupa apa cea care este atat de putina, incep sa ma cert cu vara si prevad ca nu am nici un castig in lupta asta. 

Gradina ma vindeca.
Ma uit cu ochii si nu imi vine sa cred, un frumos ardei verde care se face mov si apoi rosu.
Ce am facut eu oare sa am parte de asa o minune in gradina mea? Ma uit uimita la firele care s-au umplut de roade si acum au inceput sa se ofileasca si disper. Unde este entuziasmul meu de la inceput de vara?

 


Parca nu mai stiu de mine, am inceput sa prefer o primavara verde si cruda, decat o vara torida si secetoasa.
Roua care imi oblojea piciorele dimineata, s-a prefacut in ceva aspru si tepos. Nici nu stiu cand s-a intamplat, nici nu a durat prea mult.
Astept sa vina seara sa pot respira, sa pot spera la gradina un pic mai vioaie. In suflet imi apar si imi dispar licaririle de speranta, poate un nor, poate un tunet, va fi al meu, va fi al ei……

Gradina ma vindeca.
Cu fiecare forma care poate ar fi dat mai mult dar nu s-a putut, cu fiecare nuanta pe care o descopar, cu fiecare gust nou care ma imbie, ma redescopar pe mine.

Leru-i ler, imi vine-n gand,
Trupul sa mi-l fac pamant,
Iara sangele suroie,
Sa-l prefac in multa ploaie!!

 

 


Gradina ma vindeca.
Imi ia cu mana macar pentru cateva clipe, acel ceva ce nu sta bine, ceva ce nu este la locul lui.

 

 

 

 

 

Natura se joaca cu noi, face pe copilul rasfatat sau pe batranul capos care trebuie convins cu cuvinte bine alese. Ne da cu o mana, ne ia cu doua, ne lasa sa ne bucuram o clipa, ne arde cu palme pentru zile intregi, si toate acestea, sa ne arate ca ea este stapana dar, maine va fi o alta zi si poate …

Gradinariti cu dragoste!

No votes yet.
Please wait...