Alarma sună încet, ca nu cumva visul, cel ce tocmai îmi bântuie somnul, să se isterizeze mai mult decât este cazul. 

Îmi opresc gândurile care, în alt moment al zilei, ar fi cumva firești.

 Mă concentrez pe respirație, pentru că aceste gândurile, pe care le ai atunci când te trezești cu alarmă, sunt negre, pesimiste, da, sunt ceva rău de digerat.

Pozitivitatea durabilă pe care o poți lăsa în această lume, începe doar după ce cafeaua este băută.

Încă îmi opresc gândul din drumul lui aiurea, pâna când ajung în grădină.

E Mai. Florile de trandafiri pot să îți luminează la figurat umbra gândurilor. Verdele frunzelor din straturi te rupe pe genunchi.

Florile de chives mă fac să mă simt mică, da, cu mult mai mică decât sunt ele.

Nu știu dacă este corect față de miile de grădini cu flori pe care le-am văzut virtual de-alungul timpului, însă dintre toate, am puterea de a alege una, un crâmpei dintr-o grădină cu flori de chives. Este cumva precum grădina mea pereche. În fața ei, am găsit părți în mine, despre care nu știam că există.

Dau timp pașilor să îmi prindă gândul. Grădina asta îți crează niște sentimente diverse, care simt cum trec prin toate anotimpurile ființei mele.

  • crăițe
  • alee cu carton și rumeguș

Este iulie și roșiile portocalii încep să îmi dea palme de fericire peste ochi. Doamne, ce gust divin! 

Culoarea portocalie în grădină este culoarea bucuriei.

Este ceva, care este altceva. Se merită să îți facă un colț de grădină numai cu legume astfel colorate, ce se pot alătura unor flori din aceeasi nuanță.

Mă lupt cu timpul și cu apa, care lipsesc fix când am nevoie mai mare de ele. E august și visez la septembrie cu ploi.

  • ceapă egipteană
  • vânătă

Revin în prim plan ceapa verde, usturoiul verde crescut singur, sau frunzele superbe de spanac. Simți cum grădina te alintă ca o mamă.

Octombrie își lasă culoare blândă precum privirea bunicii. Orele petrecute acolo sunt cu valoare care te înalță.

Îmi vine să bocesc bocet de grădină.

Pierderea roșiilor ciocolatii din ultima salată, pierderea vinetelor zebrate făcute din câmpii de lavandă și apă curgătoare, pierderea ardeilor portocalii rupți din soare, a crăițelor care sunt mama și tata straturilor, a cartofilor care acum au gust de mână muncită și plină de pământ, a dovleceilor așteptați din umbra florilor masculine, sau a castraveților cu miros de mulci verde.

  • frunze de sfeclă roșie
  • rudbeckia și bananier

Bocet pentru independența pe care ți-o dă grădina, față de castronul de lut plin de ciorbă. Pătrunjelul rupt cu un minut înainte de a-l folosi, mărarul ce îți parfumează și ultima celulă din corp, sfecla ce te așteaptă vie în pămănt fix când ți se face poftă de salată.

  • răsaduri de ceapă
  • răsaduri pak choi

Chivesul îmi revine în minte, și mă motivează pentru o nouă grădină.
Ajung în fața tufei cu frunze verzi, mult mai bogată decât o știam din luna Mai, și îmi spun în gând, fără urmă de sunet:

– Cred că mi-a picat o găletă cu vise în cap.

Știi cum te simți? Al naibi de bine. 

  • chives verde
  • chives înflorit

Vreau agenda cu spiră să scriu despre. Grădina este alta în fiecare an, chiar dacă eu sunt aceeași. Oare? 

Încerc să-mi fac visele ghem, să nu cumva să îmi scape vreunul. Nu în fiecare zi îți pică o astfel de bogăție de idei.

Alei cu rumeguș pe carton, sau tocătură de crengi, straturi reparate și hrănite de acum. Cu ce? Cu de toate. Mă pregătesc în fiecare zi și descopăr soluții, pudră de rocă și de cărbune activ, compost și bagaj de bacterii bune.

Nu poți avea o vânătă frumoasă în sol sărac. Nu poți avea legume sănătoase în sol care nu este viu. Nu poți cere mai mult decât oferi.

Drona imaginară din capul meu încearcă să schițeze câteva idei despre aleile viitoare, despre straturile pe care vreau să le modific, despre colțurile pline de flori care or să mă enerveze atunci când voi vrea să trec pe lângă ele, dar care îmi vor deveni pionezele zâmbetelor pe față.

Și da, mult chives, căt să îmi umple sufletul.