Dacă aș fi grădinar pentru  numai o zi,

As stange pamantul in palmele mele firave si i-as transmite dorinta de a-i stii secretul. L-as framanta o zi intreaga si la sfarsit i-as presara semintele dornice de germinare.

As merge cu picioare pe roua, pentru a aduna toate picaturile esentei pamantului, fara  a lasa un fir sa imi scape, si sa imi ajunga pentru o viata.
As da viata pentru viata si as asculta cu urechea sa aud bataile inimii noi.
As uita ca maine este o noua zi si as  trage de hainele diminetii sa imi tina de veghe pana noaptea.
As merge de jur-imprejurul gradinii si i-as spune in soapta cat de mult o iubesc.

As musca cu dintii dintr-o rosie si as pune semintele deoparte, intr-un colt al sufletului meu, sa nu fie clipa in care sa le uit gustul.

As fotografia sirul de salata sa imi hraneasca dorinta de verde si as strange un trandafir in palma, sa simt cat poate sa ma doara frumusetea lui.

As numara cate fire poate sa rasara dintr-o capsula de regina noptii, sa imi dau seama ca o floare are puterea  de a face un rai intr-o brazda de pamant obosit.

As semana, iar si iar si iar, sa raman cu asteptare clipelor in care pamantul se lasa dominat de puterea semintelor de a iesi la lumina.

I-as canta gradinii balade si i-as scrie versuri sa o rasfat si poate, i-as tricota o rochie din fir de papadie, sa se mandreasca la sarbatoare.

Iar daca ziua-i gata si disperarea m-ar cuprinde, as scrie o rugaciune de fiecare seara, in care as cere Domnului, sa imi dea o sansa sa pot sa mai fiu gradinar pentru inca o zi.