Nu foarte demult , scriam despre faptul ca exista gradinarit si dupa grindina, si nu am gresit. Cu multa grija si rabdare, se poate aduce o gradina la o forma buna, chiar daca nu in totalitate.

Prin urmare, in fiecare dimineata, dis de dimineata, cu foarfeca in mana, sfoara in buzunar, am facut o prima curatenie de frunze si ramuri frante, fructe lovite, si zic o prima parte, deoarece ele se cunoasc mai bine dupa mai multe zile, atunci cand ranile devin maro si devin vizibile. Anumite plante nici azi nu si-au revenit, “nici nu mor, nici nu traiesc”, insa zilnic ma uit dupa lastari noi, capabil sa dea o recolta tarzie.

Dupa ce le-am tratat cu macerate felurite, cu lapte diluat cu apa si tinctura de nuci verzi, dupa ce sperantele erau micute, avand in vedere ca varfuri de plante s-au frant cu tot cu florile ce urmau sa devina rod, cateva tulpini de rosii incepusera sa se innegreasca, au aparut si rezultatele.

Rosiile s-au umplut de rod, indiferent de soi, ardeii la fel, castravetii au inceput timid sa rodesca, dovleceii s-au inmultit peste norma, morcovii au devenit seriosi nevoie mare, fasolea verde nici nu zici ca a fost spulberata.

Acum ma ocup mai mult de buruieni, pentru ca nu credeati ca ele nu au  debordat de fericire, insa nu ma mai stresez prea mult. Ele vor deveni compostul de anul viitor, in straturile mele.

O gradina cu soiuri multe de rosii devine o fericire. Merita sa lupti pentru ea.

Acum am inceput sa adun seminte, semintele mele pretioase de care sunt foarte mandra.

Concluzia, nu renunta!

 

Gradinariti cu dragoste!