Am cunoscut sămânța cu nume și prenume, și poate că i-am fost chiar o a doua mamă, am țintuit-o-n palmă și am încălzit-o, și m-am rugat să se deschidă.

Am cunoscut sămânța cu muzica și poezia ei, și am acoperit-o cu pământ să-mi compună-n taină  cântec de leagăn, sau baladă.

Am cunoscut sămânța cu reguli și dorințe, și i-am făcut pe plac, să o vad cum devine fecioară, și apoi, ea însăși mamă cu pruncii la sân.

Am suportat și frigul și ploaia și dorința de mult soare și am așteptat cuminte să vină timpul lui.

Am luat cuvinte la întors și răsucindu-le-am întelesul, am vrut să prind secretele grădinilor demult uitate, și să pornesc  călătorie cu dus și întors pe alei bătătorite cu piatră, sau cu scoarță, încercând să dau contururi straturilor viitoare.

Am vrut de multe ori s-adorm, și-n primăvară să mă trezesc, și tot noroiul din cărări să pot să las în urmă-n vise.

Am pus la punct pământul nou, și început-am altul să frământ, și pomilor ce le-am schimbat destinul, le-am dat speranța că, un ochi, o gură sau o mână, se va îndrepta cu grija către ei, dorințele lăsându-i-le în grijă.

Am plănuit cu timpul, aproape în secret, să stea pe loc, când clipele de fericire plutesc asupra noastră, atunci când liliacul e-nflorit, când primele lalele se deschid, când plăntuțele ni se mândresc în vase, și simți cum fluturi ți se eliberează di-năuntrul tău.

Am renunțat la-ngrijorarea că poate orele devin mai mici, și nu am totul gata, ca și cum ceasul mi-ar fi dușman, și ar lucra-mpotriva mea.

Am dat cu pumnul în dorință, și am luptat cu greul copacului bătran, să-mi fie sprijin când gândurile mă apasă mai mult decât pot duce.

Am buchisit fără să îmi doresc perfecțiunea, să dau un nume fiecărui fir în parte, să știu ce rod să îmi aleg pentru ai lua sămânța roditoare.

Am descântat cuvinte să intre în inima grădinii, și să ofere magie prin culoare, și frunzele să îmi aducă o caldă oblojeală.

Am râs, și m-am jucat ca un copil, și poleita-mi tulpinile în rest de ciocolată, să fie scut în fața necuvântătoarelor.

Am vrut să ajut timpul, atât cât pot de bine, să îmi aducă rodul atât de mult dorit.

Am lăsat pământul să își facă de cap, și din semințele ascunse din anul cea trecut, am redescoperit și nestemate, și buruieni făcând un pact de existență exemplară.

Am încercat, cum de ani buni o fac, să aduc noul în grădina noastră, ca dimineața să îmi domolesc cu greu răbdarea de a cunoaște îndeaproape străinul ce acum se străduie să iasă. Nu le știu gustul sau înfățișarea, și de aceea nerăbdarea e imensă și dorul de ele, mă face să compactez timpul atunci când sunt plecată.

Am stat pe înserat prividu-te ca pe un tot, și m-am gândit așa doar pentru mine, că de-aș avea putere să plutesc, aș stat cu o palmă și jumate deasupra ta, și asemeni unui fluture te-aș mângâia, și ți-aș spune:
Am vrut să te ating grădină, așa cum un bărbat atinge o femeie, să îți transmit fior și dor, cât să întorci tu capul dupa mine!!

Grădinăriți cu dragoste!