Genul Meu de Fericire

           Portile se inchid cu un zgomot usor, lasand in urma lor o lume reala, uneori prea grea, uneori obositoare, dar de cele mai multe ori prea umana. Acum am nevoie de altceva, imi este greu sa definesc ce, poate o imagine, poate o vorba, poate un praf magic, oricum ceva ce ma face sa intru in

“genul meu de fericire”.

Pajistea verde din fata casei, incepe sa faca legatura intre cele doua lumi din capul meu. Pilcurile de nasturasi si papadie dau o alta dimensiune gazonului clasic.  Este momentul Inceputului, poate cel mai frumos, cand nu vrei sa stii despre vremea care va sa vina, sau ce intamplari iti vor schimba gradina, acum este momentul cand te hranesti cu sperante, cu imagini din viitor, cu planuri pe care le-ai nascocit toata iarna, cand te uiti la un butas prins de tine, si il vezi deja mare, gata de modelat.

Este momentul cand rasadul, precum copilul mic, te doreste sa fii langa el cat mai mult timp, sa-i alegi scutecul si sa ii stabilesti radacinile, sa le bibilesti trupurile cu pamadeli si baite. Cand timpul o va hotari, si rasadul va deveni o planta cu care sa te mandresti, isi va stabili propriile reguli, asa ca in viata.

Este momentul cand poti transforma un petec de pamant intr-o gradina, poti trece de la linii drepte, la forme undulate, de la siruri trase cu sfoara, la palcuri puse strategic.
Sunt hotarata sa renunt la straturile drepte si rigide, la randurile plane cu dimensiuni egale. Cine sunt eu sa modific forma pamantului cu sapa, sa aduc pamant de sus in jos sau de jos in sus, pana devine teren ?
Corpul uman este armonios faurit, din curbe unduitoare si ridicaturi, creierul nu este plat, are, asemeni unei nuci, forme de munti si vai, si asta nu-l impiedica sa ne sustina viata.
Inima are forma de para, ce se potriveste perfect in causul palmelor, si asta nu o impiedica sa ne sustina sufletul.

Este momentul cand invelesti cartoful intr-o frunza de tataneasa si il ascunzi in pamant sau fan, fara sa te gandesti la gandacii care ar putea sa ii viziteze in vara.

Este timpul cand provocarii alese in iarna, vreau sa ii dau viata. Am incercat sa ii fac rasad, dar am pastrat seminte si pentru pus direct in pamant. O studiez si scriu despre ea, doar este o provocare, si daca vreau sa vad dincolo de ea, vad prietenie.

Asa cum in spatele celor doi ochi albastri, descopar in fiecare clipa o bunatate nemarginita, asa incerc sa descopar si sa vad dincolo de imagine.
Dincolo de banca, vad momente de relaxare, dincolo de buturugi vechi, lasate in pace cu anii, vad compost, dincolo de compost, vad pamant.
In spatele gardului de nuiele, vad pricepere, vointa si dragoste, dincolo de straturi inaltate, vad munca si dorinta.

Este momentul cand ne pregatim armele pentru noul an gradinaresc, ne facem macerate, amestecuri de pamant, solutii mai mult sau mai putin complicate sau ceaiuri, facem inventarul plantelor de leac si ni le dorim cat mai aproape de noi, facem schimburi de seminte si cautam sfaturi si multe informatii. Oh Doamne, cate intrebari avem de pus si cate raspunsuri asteptam!

Si pana la urma, nu conteaza daca in spatele acestor simtaminte sta praful meu magic imaginar, il primesc cu drag, atata vreme cat ma face mereu sa imi regasesc genul meu de fericire.

Gradinariti cu dragoste!

 

25 comments On Genul Meu de Fericire

  • O fericire debordanta care se revarsa din cuvinte si fotografii 🙂 Bun inceput si implinirea viselor. Vasi ! Multe salutari tie si ochilor albastri !

  • "Si pana la urma, nu conteaza daca in spatele acestor simtaminte sta praful meu magic imaginar, il primesc cu drag, atata vreme cat ma face mereu sa imi regasesc genul meu de fericire."

    Eu as spune ca este Sufletul tau, adica Tu, un strop de Divinitate!
    Pupici!

  • Poezia ca poezia, ca ne-ai obisnuit cu felul asta al tau de a fi, de a scrie, de a simti, dar eu vreau sa-ti spun ca ai mare dreptate cand spui "Este momentul cand poti transforma un petec de pamant intr-o gradina, poti trece de la linii drepte, la forme undulate, de la siruri trase cu sfoara, la palcuri puse strategic.". Citeam undeva ca in natura nu exista unghiuri, colturi, ci numai rotunjime. S-ar putea ca intuitia sa te fi dus iar intr-o zona revolutionara, a gradinaritului in straturi ondulate 🙂

    • Ai dreptate, si coloritul este altfel in natura, atat de reusit se intrepatrund nuantele, incat ramai mut. Acum o zi, am " spart" sa zic asa, o buturuga de par, de vreo 6-7 ani uitata prin gradina. Iti spun ca ce minunatie de culori am gasit in mijlocul lui putred, de nu puteam sa ne luam ochii de la el!! Ce s-a maruntit l-am lasat pe loc, drept mulci, ce nu, l-am pus la o margine sa ma mai fascineze o perioada de timp.
      Abia astept sa scot rasadurile si sa " le ondulez" in straturi :))))
      Pupici!

  • Esti priceputa si la gradinarit, dar si la scris. Ne inspiri pe toti prin amandoua calitatile tale!
    Cu drag… Iulia

  • Cam asta e si genul meu de fericire. Uneori am impresia ca doar gradinaritul, si cei patru ochi, doi mari si doi mici, sunt singurele lucruri care ma tin pe linia de plutire 🙂

  • Ce frumos ai scris! M-ai lasat fara cuvinte….Iar pozele, ca de obicei, sunt EXTRAORDINARE! 🙂
    Acum ma gandeam, ca de 3 zile vreau sa-ti trimit un e-mail cu rasadurile pe care le-am obtinut din semintele de la tine. Si nu mai apuc. Sunt atat de impresionata de cat de frumoase sunt! Le admir si le ating in fiecare zi. Le intorc si le ud cu grija. Le zic de deochi. 🙂 Sper sa fiu in stare sa le ingrijesc pana la capat. Sigur ai pus un pic din praful tau magic pe ele atunci cand mi le-ai trimis! 🙂
    Sa fiti sanatosi si sa aveti spor!

  • Esti minunata,
    .Si ce e si mai minunat e ca poti sa ne ,,contaminezi,, si pe noi cu ceea ce simti tu si cu bucuria ta de a traii clipa.Mai mult decat atat ,de a o transforma in vesnicie.Ma inclin si iti multumesc.Cu multa dragoste, Geta.

  • Am vazut postarea ta astazi, cand mi-e un dor teribil de gradina mea…
    Pozele sunt superbe. Si cuvintele.
    Iar poza cu manusa rosie si cu rasadurile acelea…
    Mi-ai mai alinat putin din dorul de gradina mea 🙂

    • Ana pe unde imi umbli, de nu esti la gradi?
      Rasadurile din mana cu manusa sunt de bob. O nebunie de rasaduri!!!! Asa am acum niste rasaduri de rosii agatatoare care, de departe, sunt bestiale!!! Multumesc celei care mi-a dat semintele !
      Cuvintele trebuiesc spuse, deoarece se aduna si se aduna si, daca nu le scrii, s-ar putea pierde :))))))
      Pupici!

  • Vasi imi plac foarte tare imaginile. Fotograful este deosebit de priceput, la fel ca si naratorul, dealtfel. Sa ai o primavara cu spor in toate!

  • Minunat articol. Sa aveti o primavara plina de spor si rezultate pe masura pasiunii si muncii depuse. Cu respect,

  • Draga Vasi, am o intrebare la tine.Am observat zilele acestea ca a patruns o cartita in gradina,unde nu pusesem inca nimic,nu m-am grabit foarte tare sa o alung.Insa acum cateva ore am observat ca s-a mutat in solar si chiar am inceput sa imi fac griji deoarece toate plantele sunt deja tare frumoase si nu as vrea sa le strice.Am citit cum ca ar avea si ceva efecte benefice dar parca nici nu as risca sa mi se usuce plantele.Tu ce ma sfatuiesti sa o las in pace sau sa o alung? In cazul in care trebuie alungata ce metode as putea folosi? Ioana Ghile(daca iti mai amintesti de mine).

    • Ioana, este sezonul cartitelor, asa ca toti sunt stresati de ea :((
      Eu am pregatit un macerat de 3-4 zile din 1 kg frunze peroaspete de soc si 10 litri apa. Am udat toate musuroaiele si acum vreau sa ud printre randuri cu cat mai am. Dupa aceasta stropire pot spune daca a avut efect. Mai apasa si tu pamantul scos, in solar, si fa un macerat din acesta :))))

Leave a reply: