Pământul, este lucrul acela smecher, cu viața în el, cel pe care călcăm,  și cel care ne suportă.

Este bogăția de care uităm iarna, o căutăm primăvara, o muncim din greu vară, și încercăm să o creem toamna.
Primăvara îl iubim, îl căutăm pe cel mai bun, îl cernem, facem amestecuri nebunești pentru semințe, apoi pentru răsaduri. 
Și de ce nu am face..când ai semințele gata pregătite,  ce așteaptă de mult să fie sădite, ai răsaduri de repicat, ai viitoare straturi de umplut.

Of, ce ne  mai place pământul asta! 
Știați trucul acesta cu rama de plasă rapitz, cu ochiuri în fagure..care ne spune exact unde să semănăm semințele mari, astfel încât, viitoarele plante să nu se umbrească între ele, sau trucul cu cofragul de ouă, care ne delimitează decent distanța între viitoarele răsaduri? 
Ele ne fac viața de grădinari mai interesantă, mai simpatică, mai ușoară. 
Cea mai noua fitză în materie de lădițe de răsaduri, invenție proprie, de care sunt măndră.

Astfel, pot deschide o laterală, și pot tăia și scoate mai ușor blocurile de pământ,  fără ca rădăcinile să fie mult afectate..
Imi place să fac răsaduri,  am mai zis-o..mâine va fi o noua zi, urmează repicatul florilor.